Stejarul
de Dumitru Matcovschi
Frânt de vânt
nici un stejar nu cade:
Sfânt, neinfrânt
stejarul orișicând.
Cresc rădăcinile-n pamânt
îngemănate
și crește
viață nouă din pamânt.
Stejarul este una dintre speciile principale de arbori indigeni, autohtoni, care întotdeauna a fost și este inspirația poporului român, a poeților, savanților, oamenilor de cultură iubitori de neam și natură. Respectiv, sunt considerate cele mai valoroase arboreți ale fondului forestier din Republica Moldova.
Stejarul are și calități ornamental-decorative deosebite, datorită cărora este utilizat în arhitectura peisagistică. Stejarul este un adevărat depozit de substanțe chimice valoroase. Frunzele și scoarța lui conțin mulți acizi organici, vitamine, tananți. Ghindele, care conțin și mult ulei, servesc drept hrană pentru păsări (gaițe, ciorile-de-semănătură), mistreți ș. a. Dintre lista arborilor seculari din țară, unii stejari din republică, cum sunt de exemplu, stejarul de circa 700 de ani din s.Cobâlea (r-l Șoldănești), stejarul lui Ștefan cel Mare de peste 450 de ani din cadrul Ocolului Silvic Scoreni (Î.S. „Întreprinderea Silvo-Cinegetică Străşeni”) au fost luați sub ocrotirea statului și declarați monumente ale naturii, conform prevederilor din Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
https://www.enciclopedia.biz/2016/09/stejarul.html
Recomandări pentru semănat și plantare.
Cultura principalelor specii de stejar.
Stejar pedunculat (Quercus robur L.)
Sursa imaginii: http://www.euforgen.org/species/quercus-robur/
Arbore de mărimea I, atingând înălţimi de 30-40 m. Fructifică în stare izolată la vârsta de 30 ani iar în masiv la 70-80 ani. Fructificaţia abundentă se repetă la 4-8 ani. Ghinda se coace către sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie. Recoltarea se face atunci când ghindele sănătoase au culoarea cafeniu închis şi tegumentul lucios. Sortarea ghindelor se face prin flotaţie în vase cu apă în care ghindele mari şi grele se aşează la fund, iar cele uşoare împreună cu impurităţile existente se ridică la suprafaţă, putând fi astfel înlăturate.
După aceasta ghindele se zvântă 5-10 zile într-un loc aerisit, la umbră şi se răvăşesc repetat în această perioadă.
În perioada păstrării ghindelor se cere să li se păstreze o umiditate de 38-40% şi o temperatură de 0ºC. Există mai multe metode de păstrare: în şanţuri, sub masiv de pădure, în lăzi, în apă curgătoare.
Semănăturile se execută la tarla în rigole grupate toamna sau primăvara. Adâncimea de semănare este de 8-10 cm. Schema de semănare: în rânduri grupate, cu rigole înguste 60-15-60 cm, permite obţinerea unui indice de producţie de 400 mii de puieţi la hectar. Desimea optimă de puieţi pe 1 m de rigolă este de 14-15 bucăţi în cazul când se urmăreşte a obţine puieţi de 1 an pentru plantare şi 18-20 puieţi pe metru în cazul culturilor de 2 ani.
Stejarul are rădăcină pivotantă. Fiind plantat în culturi în vârstă de 2 ani, din lipsa rădăcinilor laterale suportă greu replantarea. De aceea în primul an când ţesuturile sunt încă fragile şi se taie uşor se execută retezarea pivotului. Operaţia se execută după ploaie sau udat artificial, manual cu cazmaua sau mecanizat cu ajutorul dispozitivului KN-1,2.
Lucrările de întreţinere constau în spargerea crustei, afânarea solului de 5-7 ori pe vară şi udatul atunci când este necesar. (Gumeniuc Iachim, Pepiniere silvice. Ghid practic.Chișinău, 2010).
Gorun (Quercus petraea Lieb.)
Sursa imaginii: http://www.euforgen.org/species/quercus-petraea/
Arbore de mărimea I, atingând înălțimi de 30-40m. Fructifică de la vârsta de 50-60 ani când crește izolat şi de la vârsta de 70-80 ani în masiv la intervale de 4-8 ani.
Ghinda ajunge la maturitate la sfârșitul lunii septembrie şi se recoltează la începutul lunii octombrie.
Metoda de cultură în pepiniere este aceeași ca la stejarul pedunculat.
Datorită faptului că seminţele încolţesc toamna în procent mare, este preferabil ca semănăturile să fie executate toamna.
În majoritatea cazurilor puieţii devin apţi de plantat la vârsta de 2 ani. Desimea optimă de semănare este 40 ghinde la metru de rigolă, iar desimea optimă de cultivare poate fi de 20-30 puieţi pe metru. (Gumeniuc Iachim, Pepiniere silvice. Ghid practic.Chișinău, 2010).
Stejar pufos (Quercus pubescens Wild.)
Sursa imaginii: http://www.plantsoftheworldonline.org/taxon/urn:lsid:ipni.org:names:326376-2
Arbore de mărimea a III, atinge înălţimea de 6-16 m. Fructifică de asemenea rar.
Metodele de cultură sunt aceleaşi ca şi pentru stejarul pedunculat. Datorită dimensiunilor mai mici norma de ghinde pe 1 m de rigolă este de 45-50 bucăţi, iar desimea optimă de puieţi la 1 m de rigolă este de 20-25 bucăţi.
Puieţii au nevoie de umbrire laterală la răsărire, apoi cer lumină multă. După răsărire au nevoie de udare abundentă. În iernile geroase puieţii neprotejaţi îngheaţă în proporţie de 40-60%. (Gumeniuc Iachim, Pepiniere silvice. Ghid practic.Chișinău, 2010).
vizionați aceste sfaturi utile cum să plantați un stejar:
https://www.youtube.com/watch?v=Ft7hlCSYoes